Doubt (2008)

În cazul în care vă aflaţi în impas şi nu vă puteţi hotârî asupra unui film sau altul, nu aveţi chef de un drum până la Cinema sau pur şi simplu pentru că l-aţi ratat la vremea apariţiei sale, vă propun cu această ocazie un film din 2009, Doubt, o dramă care beneficiază de o distribuţie de cinci stele şi de o reprezentaţie pe măsură motiv pentru care a adunat şi cinci nominalizări la Oscar, unul pentru rolul principal, Meryl Streep, trei pentru rolurile secundare şi unul pentru scenariu. Mai mult, Doubt este adaptarea cinematografică a unei piese de teatru care a făcut furori pe Broadway, fiind premiată cu un premiul Pulitzer. Şi dacă toate acestea nu sunt suficiente pentru a vă atrage, cu siguranţă vă vor atrage temele principale puse în discuţie de acest film: Credinţa, Îndoiala şi Toleranţa.

Chiar dacă Sora Aloysius Beauvier (Meryl Streep) este de facto personajul principal al poveştii din Doubt, principale sunt şi personajele interpretate cu măiestrie de Amy Adams si Philip Seymour Hoffman, Sora James si Părintele Brendan Flynn. Pe scurt, preotul parohiei catolice care deţine şi o şcoală condusă de măicuţe, este bănuit de Sora Aloysius de faptul că ar abuza de unul dintre elevii ei, un băiat de altar negru, singurul elev de culoare al şcolii din Bronx. Acţiunea se petrece în perioada imediat următoare asasinării preşedintelui Kennedy, prin urmare e important şi contextul în care preotul încearcă să îl ajute pe tânărul afro-american să se integreze în societatea încă dominată de tinerii caucazieni.

Nu ni se spune dacă preotul este vinovat sau nu. Sora acuzatoare însă este de neclintit, şi aici e importantă şi formaţia ei profesională şi personală. Atât meseria cât şi identitatea ei depind şi se asociază în mod direct cu credinţa. Prin urmare, faptul că măicuţa refuză orice formă de argument nu e deloc întâmplător. O altă soră mai tânără însă, porneşte de la început cu îndoială dar şi cu naivitate, două elemente cheie ale tinereţii şi ale religiei în acelaşi timp. Preotul se ţine ferm pe poziţie, o face însă temător, cu un sentiment de teamă. E teama de fanatism, închistare, lipsa de toleranţă. Dialogurile dintre personaje sunt superbe, prestaţia actorilor la fel, se ţes intrigi, se nasc bârfe, se crează un mozaic de informaţii şi credinţe caer la sfârşit ne oferă nouă, privitorilor, ocazia de a da verdictul.

În concluzie, Doubt este un film care trebuie să facă parte din colecţia oricărui cinefil. E un film care provoacă din punct de vedere intelectual, un film de la care însă nu trebuie sa vă aşteptaţi la acţiune, efecte speciale sau un fir epic bine conturat. Un eseu cinematografic de excepţie care ne face să ne punem întrebări dar care nu ne oferă niciun răspuns.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *