Dope (2015)

Dope este un film despre adolescenţă. Nu e adolescenţa mea, a ta sau a oricărui alt tânăr care a copilărit prin cartierele comuniste ale României ci adolescenţa unui tânăr afro-american care se naşte, creşte şi merge la şcoală într-un cartier sărăcăcios din sudul Statelor Unite şi care se zbate să îşi facă un rost în viaţă. Prin urmare, puţini se vor uita la acest film cu nostalgie , rămâne însă interesul cultural şi intelectual de a ne disocia puţin de clişeele cu care am crescut şi de a privi puţin într-o lume cât se poate de diferită.

Aparent, Malcolm e un tânăr adolescent la fel ca orice alt tânăr pe care îl cunoaştem. Backgroundul în care a crescut însă şi inteligenţa peste medie îl obligă. Îl obligă în primul rând să muncească, poate mai mult decât alţi copii, pentru a intra la o facultate bună şi pentru a-şi realiza visele. La fel ca oricare alt adolescent însă, mintea îi stă în primul rând la fete, motiv pentru care va intra şi în belea, atras de mirajul unei tinere din cartier. O fată pe care o cunoaşte întâmplător dar care îl va atrage la o petrecere underground de unde Malcolm scapă cu greu fără să încaseze vreun glonte. Colac peste pupăză, tânărul se trezeşte şi cu sacoşa plină de droguri, câteva kilograme bune de ecstasy pe care evident, cineva le va căuta.

Dacă până acum singura sa grijă era să ia o notă cât mai mare la Bac şi să treacă cu bine de interviul pentru Harvard, acum Malcolm trebuie să se descurce cu o sacoşă plină de droguri, cu cei care sunt pe urmele sale dar şi cu proprietarul de drept al mărfii.

Mă opresc aici din a oferi spoilere pentru că filmul merită cu adevărat văzut. E plin de clişee, atât clişee cinematografice cât şi de clişee ale societăţii în care trăim. Sunt bine încadrate în poveste prin urmare, le vom simţi doar pe cele care se transformă în semnale de alarmă. Cum ar fi faptul că un elev de nota zece poate intra cu o armă în şcoală, chair dacă alarma sistemului de detecţie al metalelor funcţionează. E elev de zece doar, cine şi-ar închipui că ar putea face şi altceva decât să înveţe?

În fine, Dope e un film bun, peste medie, o comedie foarte puţin dramatică despre adolescenţă, hip-hop, găştile de cartier, droguri şi prietenie. Un film perfect pentru o seara plictisitoare după o zi grea de muncă.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *